Trecând cu pași repezi prin istorie, ajungem pe la 1940, când unul din fiii lui Ioan Zetea, pe nume Valer Zetea, se remarcă prin faptul că el construiește mai multe pălincii, nefiind singurul dintre fii care face acest lucru dar sigur cel mai perseverent.

Acesta a construit câteva pălincii, în Viile Apei, în Viile Racșei și una în Medieșu Aurit pe la 1964, forțat oarecum de împrejurările de la acea vreme, dat fiind contextul semilegal în care acesta era nevoit să funcționeze.

Deși ne găseam într-o societate etatistă dată de regimul comunist, acești intreprinzători ai vremii au reușit să își păstreze mica proprietate și să funcționeze sub patronajul fostelor intreprinderi de stat, denumite Vinalcooluri.

Aceasta, și poate datorită faptului că și în acele vremuri pălinca, țuica, rachiul și derivatele sale erau plăcute trupului și sufletului, așa cum se întâmplă și în ziua de azi.

În acele vremuri, Valer Zetea, susținut de familie, înființează la el acasă, un centru de colectare a fructelor de care, fiul său, Silviu Zetea, își amintește cu nostalgie.

Fiind o fire deschisă, Valer Zetea, înzestrat cu inițiativă, un antreprenor în adevaratul sens al cuvântului, deși nemeritat, părăsește această lume în 1975, reușește să transmită din caracterul său urmașilor săi, care alături de soția sa, Florica Zetea, continuă această tradiție de procesare și distilare a fructelor.

Valer Zetea a avut cinci copii, trei băieți (Ioan, Vasile și Silviu) și două fete (Viorica și Florica). Dintre aceștia, băieții au extins activitatea, deoarece și-au format propriile familii.

Ioan Zetea a rămas cu pălincia din Viile Racșei, Vasile Zetea a preluat pălincia din Cicârlău și a construit o pălincie în Remetea Oaș iar mezinul, Silviu Zetea a rămas împreună cu mama sa, la pălincia din Medieșu Aurit de care s-a ocupat de la o vârstă fragedă, fiind pe atunci elev de școală.

Încă din acele vremuri, exista o preocupare de inovare, modernizare care în final a dus la ceea ce vedem și gustăm azi.

Uite așa, am ajuns la perioada de după revoluția de la 1989,  moment în care Silviu Zetea la fel precum odinioară tatăl său, se remarcă, și animat de dorința arzătoare de a desfășura această activitate într-un cadru legal dat de o societate democratică, în care capitalul nu mai era considerat ilegal, înființează pentru prima dată o intreprindere de sine stătătoare, împlinind în acest fel, visul tatălui său.

Intreprinderea mică nou înființată la începuturile lui 1990, PRIVAT SILVIU ZETEA, transformată ulterior în SRL, în baza legii 31/1991, ia avânt și, în ciuda vicisitudinilor vremii și a blocajelor sistemului, a fenomenelor noi de piață, ca și cel al concurenței neloiale, se dezvoltă continuu de atunci și până în prezent.

Ca urmare a perseverenței și priceperii vaste a întreprinzătorului, Silviu Zetea, lângă care se află de data aceasta, propria familie, corelată oarecum cu o așa zisă frumoasă nebunie de a face, dacă putem vorbi la figurat și să denumim astfel, voința sa, orizonturile noi și prospectările se conturează promițător.

Imediat, este demarat noul proiect și se trece la reconstruirea pălinciei, punându-se un mare accent pe calitate și reprezentativitate. Tot atunci, în 1991, se înregistrează și emblema firmei, ca blazon propriu.

Se dezvoltă apoi, prestările de servicii, care au asigurat trecerea spre activitatea de producție.

Conștientizând necesitatea protecției inovative prin protejarea proprietății intelectuale se înregistrează marca ZETEA în 1994 și se trece la o nouă etapă, aceea de producție.

Se dezvoltă sistemul inovativ prin trecerea la tripla distilare, la cazane cu foc direct, de tip alambic și prevăzute cu sistem de deflegmare simplă, de concepție proprie, care duce implicit la o creștere a calității produsului, conferind totodată țuicii, o particularitate, amprenta proprie produselor. Această metodă a fost denumită ulterior metoda ZETEA fiind unică în arealul românesc.

În 1994, după o tatonare a pieții se pun în comerț primele produse din marca ZETEA.

Concurența neloială, mentalitatea conform căreia distilatele tradiționale din fructe nu sunt potrivite pentru rețeaua de restaurante de prestigiu, fiind considerate doar potrivite pentru nunți, botezuri și înmormântări au fost tot atâtea piedici dar au fost depășite cu succes.

Legislația în vigoare, oarecum potrivnică, l-a pus pe Silviu Zetea într-o postură inedită, aceea de formator de piață. Deschizător de drumuri, luptând în continuare cu sistemul, conștientizând acest fapt, se trece la o nouă etapă, aceea de a da produselor o imagine pe măsura calității și reprezentativității acestora.

Susținut îndeaproape de familia sa, soția Teodora Zetea și copiii Gerard și Tanita, începând cu anul 2000 după o chibzuită strategie, scoate pe piață produsele din gama de lux.

Deși inițial, prietenii și cei din jur nu credeau în proiectul lui Silviu Zetea, după obținerea recunoașterii internaționale prin obținerea medaliei de argint la Concursul Mondial de profil de la Bruxelles 2001 și a altor numeroase distincții și aprecieri, reușește în ciuda tuturor greutăților să poziționeze noile sale produse acolo unde le este locul de drept și de fapt, adică pe piața reprezentativă de lux sau de nișă cum mai este numită.

Cu această ocazie apare și expresia Zetea vinde frigidere la Polul Nord, adică vinde pălincă scumpă în România.

Cum era și normal, apar persoanele interesate de această reușită, activitatea comercială căpătând un nou avânt.

Produsele Țuica Zetea de Transilvania și Pălinca de Ardeal devin în scurt timp foarte apreciate, fapt reflectat în impresiile publice și în reportajele, scrierile, evenimentele care încep să se realizeze pe marginea acestora.

Fiecare membru al familiei se implică activ atât în partea creativă cât și în cea de promovare și vânzare, ușurând într-un anume fel activitatea principalului creator al mărcii ZETEA, dându-i satisfacție totodată.

Apar noi produse, noi abordări, se trece la extinderea sferei de implicare, acțiuni care duc în final la un nou avânt pe care l-am putea numi, chiar un altfel de nou început .

În momentul de față, fără implicarea întregii familii, a soției și a copiilor, activitatea firmei Zetea ar rămâne fără consistență și motivație.

Rezistând tentațiilor, abordând problemele în mod hotărât, direct, în ziua de azi putem spune cu certitudine că viitorul acestei afaceri de familie este asigurat, iar povestea continuă să fie scrisă, scriere la care vă invităm să participați și dumneavoastră, pentru că aceia care urmăriți această prezentare până la capăt, reprezentați exact rațiunea pentru care noi existăm, și vă mulțumim pentru aceasta.

Vinovat principal
Silviu Zetea

P.S. Aceste memorii, dacă putem să le numim așa, au fost scrise într-un loc de excepție – Restaurantul La Pălincie din Baia Mare, Maramureș, în zona istorică, restaurant ce aparține fiului autorului, Gerard Zetea, ca loc de promovare Zetea, într-un moment de reflecție.